Pentru ca tot trebuia sa incep cu ceva, hai s-o fac cu un subiect care, recunosc, nu va fi indeajuns de nobil pentru multi. Da, fotbalul. Fotbalul in cele mai frumoase forme. Adica Barcelona.
Nu vorbesc de meci, de nebunia lui Guardiola disparuta exact cand era mai mare nevoie de mutari ciudate, de fault sau nu...
Vorbesc de un soc. V-ati asteptat ca Barcelona sa nu stie sa piarda cu demnitate? Eu unul, nu...Stropitorile, sprintul lui Valdes catre Bufonul genial - Murinho - ura din privirea lui Messi ("copilul" teribil?) inghetata de zambetul nobil al lui Cristi Chivu. Toate astea nu au facut decat sa potenteze succesul "milanezilor".
Pe mine m-au dezorientat, mi-au ascuns etalonul de echipa perfecta. Iar romanul din mine s-a bucurat si mi-a zis: "vezi bah ca au si astia taranii lor?"
Alfel, finala va fi una urata iar daca ma astept la un pic de spectacol, il astept - culmea! - de la Bayern.
Om trai si-om vedea.
Acum nu stiu daca e corect, da' zic si io... :)
Mda, e dezamagitor sa vezi cu ti se darama "miturile" in care credeai tocmai pentru ca sperai ca sunt "altfel".
RăspundețiȘtergereDar... pana la urma si cei de la Barcelona (jucatori, antrenori, suporteri, stewarzi, ingrijitori de gazon:)) tot oameni sunt si cred ca au trait o dezamagire cumplita...probabil ca asa au vrut sa se racoreasca - la figurat! ca la propriu i-au racorit pe milanezi!!!